A driblat moartea!

De la Wikiştiri

Salt la: navigare, căutare

19 ianuarie 2006

Bucureşti, România – Forţat să se retragă prematur din activitatea fotbalistică de o boală ce părea necruţătoare, fostul jucător al Naţionalului încă mai aşteaptă ca oficialii clubului din Cotroceni să-i achite restanţele contractuale. Unicat în fotbalul românesc, cazul lui pare să nu aibă rezolvare.

Dan Potocianu s-a remarcat de tânăr, pe când juca la CSM Reşiţa, şi a intrat în atenţia marilor cluburi din Capitală, unde a ajuns la FC Naţional. A dispărut însă brusc din prim-plan, retrăgându-se discret. Lumea şi-a mai amintit de el doar din cauza memoriilor regulate pe care le depune la Ligă pentru recuperarea unei datorii de la gruparea din Parcul cu Platani. ProSport a aflat că în spatele acestei retrageri premature stă o adevărată dramă.

În urmă cu câţiva ani, Dan Potocianu s-a îmbolnăvit. După îndelungi analize şi consultaţii medicale, diagnosticul a fost dur. O formă de leucemie. Singura şansă: transplantul de măduvă. Fostul jucător l-a efectuat şi pare vindecat. “Poto” nu vrea să vorbească despre acest capitol, însă a recunoscut că a avut probleme. “În urmă cu un an şi jumătate m-am îmbolnăvit destul de grav. Am suferit o intervenţie care m-a costat aproape o sută de mii de dolari”, a spus el. “La un moment dat, am renunţat la Elveţia şi am venit în România, la Naţional, să dau o mână de ajutor. Nu am să înţeleg niciodată de ce am fost tratat cu indiferenţă, mai ales când a fost vorba de o chestiune de viaţă şi de moarte. Nimeni n-a clintit un deget, nici nu m-au băgat în seamă”, a mai declarat el.

Datoria pe care FC Naţional o are la el este de 22.000 de dolari. Tratat cu spatele de clubul “bancar”, condus atunci de Gino Iorgulescu, “Poto” s-a retras la Reşiţa, oraşul natal. Antrenează acum o grupă de juniori, în vârstă de 15 ani, având un salariu de 415 RON. Foştii colegi şi prieteni de la Naţional îl mai sună, păstrează legătura cu el, chiar dacă drumurile lor s-au despărţit. Unii se luptă cu banii, iar el cu gândul că a trecut printr-o grea încercare. Despre datoria de 22.000 de dolari, rămasă neachitată de atâta timp, nici nu ştie ce să mai zică.

"Este inadmisibil ca o decizie să nu fie respectată de un club care afirmă că nu are datorii. Nu ne rugăm ca datornicii să aibă probleme de sănătate, ci să-şi achite restanţele." Florin Iacob, impresarul lui Dan Potocianu

"Dacă se va dovedi că această datorie aparţine clubului FC Naţional, o vom achita. Dar din discuţiile pe care le-am avut cu Gino Iorgulescu, am înţeles că problema a fost rezolvată. Mai bine îl întrebaţi pe el." Constantin Iacov, preşedintele CA al FC Naţional

Cuprins

[modifică] În perioada 1997-2000 a jucat şi în Elveţia

Dan Potocianu a fost un fundaş cu calităţi ofensive. Component al naţionalei de tineret, “Poto” era un fotbalist care putea evolua cu uşurinţă şi pe postul de mijlocaş la închidere. A bifat şi un meci pentru naţionala mare, în preliminariile Campionatului Mondial din Franţa ‘98. În 1997, a reuşit să se transfere în Elveţia, unde a jucat pentru Servette Geneva şi FC Basel, după care a revenit la clubul unde a cunoscut consacrarea, FC Naţional. Retragerea lui timpurie a fost cauzată şi de problemele de sănătate. Un alt motiv l-a constituit tergiversarea până la absurd a lucrurilor de către Gino Iorgulescu. Cel care a negat cu obstinenţă realitatea, folosind fel şi fel de tertipuri pentru a nu plăti datoria către fotbalist în ciuda deciziei finale dată de comisiile fotbalistice. Dan Potocianu este căsătorit cu Karina şi are doi copii, un băiat, Patrick Andreas, şi o fetiţă, Rebecca Patricia.

[modifică] Aşteaptă achitarea datoriei de trei ani

Trei foşti jucători ai Naţionalului, Potocianu, Pigulea şi Falub, s-au judecat prin comisiile FRF-LPF timp de mai bine de un an pentru câteva restanţe financiare. Pe 23 aprilie 2002, Comisia de Contracte, Statute şi Regulamente, prezidată la vremea respectivă de Dumitru Mihalache, a emis o hotărâre rămasă definitivă prin care obliga clubul ca până la data de 10 mai 2002 să-i achite lui Potocianu suma de 31.500 de dolari. În momentul în care echipa FC Naţional era pe punctul de a nu mai fi programată în campionat, a intervenit un acord între club, reprezentat de Gino Iorgu-lescu, şi AFaN, prin Alex Rădulescu, ca reprezentant al jucătorilor, în care primul se angajează să plătească restanţele (Potocianu - 29.500 $, Pigulea - 3.000 $, Falub - 8.000 $) din drepturile TV ce urmau să fie primite de la Pro Sport Group, firmă patronată de Adrian Sîrbu. Acordul a fost înregistrat şi parafat de LPF, prin secretarul general, Valentin Alexandru. După o primă tranşă, în care Pigulea şi Falub şi-au încasat banii, iar Potocianu a luat 7.500 de dolari în patru rate (3.500 - 24 februarie 2003, 500 - 18 noiembrie 2003, 2.500 - 17 februarie 2004, 1.000 - 23 februarie 2004) , nu s-a mai achitat nimic. Pe 21 decembrie 2005, AFAN a înaintat o adresă către FC Naţional, în atenţia preşedintelui Constantin Iacov, prin care făcea cunoscută datoria şi solicita stingerea ei de urgenţă. Pus într-o situaţie delicată, Constantin Iacov se vede nevoit să rezolve un caz care, de fapt, nu este al lui. Ci al fostului preşedinte, Gino Iorgulescu. Cel care atunci când nu are telefonul închis, jigneşte ziariştii. Din acest motiv nu a putut fi contactat pentru a-şi expune punctul de vedere. "În cazul neplăţii de urgenţă, AFAN va depune la LPF o cerere de punere în executare a hotărârii FRF, care va avea ca efect, probabil, neprogramarea echipei în prima etapă a returului.", Alex Rădulescu, preşedinte AFAN

[modifică] Valentin Alexandru: “Cazul s-a prescris după un an”

Valentin Alexandru, secretarul general al LPF, cunoştea “cazul Potocianu”. “LPF a fost doar un intermediar. Şi noi avem încă de primit bani de la Pro Sport Group, şi de aceea suntem în proces cu ei. Se pare că sunt în faliment, iar procedura este destul de complicată. Cât am primit bani de la PSG, i-am trimis la AFAN. LPF nu mai are nici o legătură cu acest caz, pentru că după legile fotbalului s-a prescris după un an”, ne-a spus oficialul lepefist. Alexandru a adăugat că ştie despre situaţia lui Potocianu, dar că nu poate face nimic.

[modifică] Boala care nu iartă sau cancerul sângelui

Leucemia este o boală a sângelui, manifestată prin creşterea haotică a numărului de leucocite (globule albe). Din această cauză, ea este considerată ca fiind un cancer al sângelui. Leucemia poate fi de multe ori fatală. Cauzele morţii pot fi sângerările interne datorate numărului scăzut de trombocite sau infecţiilor cauzate de un virus sau bacterie care, în mod normal, ar fi putut fi eliminate de globulele albe sănătoase. În multe cazuri în care boala nu a fost descoperită la timp, singura modalitate eficientă de tratament este transplantul de măduvă.