Echipa croată „Cowboys” și-a înfruntat adversarii

De la Wikiștiri
Jump to navigation Jump to search
Lino Cervar

4 februarie 2010 Viena, Austria — Echipa croată de handbal este mult lăudată, având la activ două medalii olimpice de aur. Rezultatele la campionatele europene nu fost însă atât de bune. Cu meciul pierdut duminică (31 ianuarie) la Viena în fața Franței, situația rămâne neschimbată.

În finală, croații de la „Cowboys”, conduși de veteranul de 31 de ani Ivano Balic, au pierdut în fața superputernicei echipe de handbal franceze cu 25-21.

„Aceasta este victoria unei idei și victoria viziunii”, a afirmat antrenorul Lino Cervar după pierderea meciului. „Am reușit să facem o sinergie între jucătorii mai în vârstă și cei tineri, sinergie care ne va aduce medalia de aur la Olimpiada de la Londra”.

„Cowboys”, după cum sunt porecliți de suporterii lor, au jucat cu îndârjire, dar echipa franceză a fost mai bună în ultimele minute. Peste 150 de suporteri au așteptat într-un frig năprasnic și în ninsoare pentru a întâmpina luni echipa pe aeroportul din Zagreb.

„Cred că am slăbit 5 kg sărind și aplaudând în timpul meciului. Acum sunt epuizat. Îmi foarte rău că am pierdut”, a spus Franjo Alajbeg, un croat care trăiește în Germania și care s-a deplasat la Viena pentru a urmări meciul la Stadthalle.

Ivan Filipovic, venit de la Zagreb, a afirmat „Ar fi trebuit să menținem ritmul. Franța este o echipă bună, dar și noi suntem buni”.

Premierul Jadranka Kosor a urmărit meciul din fotoliile VIP din sala Stadthalle, purtând un tricou cu însemnele echipei.

Echipa croată de handbal este cea mai bună din țară. În afară de aurul olimpic, aceasta a câștigat campionatul mondial din 2003, precum și numeroase medalii de argint și bronz în finalele europene.

Deși antrenorul a fost mulțumit de entuziasmul arătat de echipa sa, de „curajul și talentul” acesteia, în cuvintele căpitanului Igor Vori, jucătorii au vrut mai mult.

Portarul Mirko Alilovic, care a făcut un joc spectaculos, a afirmat „Îmi pare foarte rău că nu am câștigat”.

Referințe