Wikiștiri:Camera de știri

Moartea lui Whitney Houston

Cântăreața pop star Whitney Houston a fost găsită moartă astăzi în Hotelul Beverly Hilton de Departamentul de Poliție Beverly Hills. Artista avea 48 de ani.Cele mai celebre melodii ale artistei au inclus "How Will I Know","I Wanna Dance With Somebody (She Loves Me)" și "I Will Always Love You".Ea a fost cunoscută pentru căsătoria ei tumultuoasă cu cântăreața Bobby Brown și luptele sale publice,cu drogurile și abuzul de alcool.

Paramedicii și poliția au răspuns la un apel la 9-1-1 și au venit în camera artistei,din Hotelul Beverly Hilton.Ea a fost găsită inconștientă și nu putea să răspundă.Ei au încercat să o resusciteze dar nu au reușit să o readucă la viață.Ea fost declarată moartă la ora 3:55 PM,ora locală (23:55 UTC).

Problemele lui Houston cu abuzul de substanțe au în intrat în atenția publicului,după un interviu din 2002 al ABC News luat de reporterul Diane Swayer.După o recentă arestare pe un aeroport din Hawaii,Houston a intrat în detalii despre alegerea drogurilor.Cu toate acestea,ea a spus că:"Fisura este ieftină,eu fac bani prea mulți pentru a fuma vreodată fisuri...

Houston a supraviețuit atâta timp datorită fiicei sale Bobbi Kristina.

Unior Tepid – Target zero la erori de livrare

Unior Tepid, lider in distributia sculelor de mana in Romania a creat un filtru suplimentar la procesarea comenzilor pentru a elimina orice eroare la livrare. Datorita numarului mare de repere si caracteristicilor asemanatoare exista posibilitatea aparitiei unor inadvertente in procesul de livrare. Filtrul ofera posibilitatea unei verificari minutioase si rapide a comenzilor atfel incat fiecare comanda sa fie perfect procesata.

Distribuitor in exclusivitate a 23 de programe de scule de mana, cu adresabilitate pe toate palierele de la industrie, constructii, auto, agricultura pana la industria alimentara si HORECA, Unior Tepid este membru fondator al Centrului National de Scule, reteaua de distributie care acopera intreg teritoriul Romaniei.

Toate produsele pe stoc, livrarea imediata, consultanta, calitatea industiala la preturi corecte sunt cateva dintre avantajele de care beneficiaza clientii Unior Tepid.

Atent in fiecare moment la nevoile pietei, Unior Tepid a adaugat de curand in portofoliu programul SNAP ON, furnizorul de scule de mana, scule electrice si pneumatice, solutii complete de depozitare si solutii de diagnosticare auto, numarul 1 pe plan mondial. Un important element dezvoltat de SNAP ON este soft-ul de management al utilizarii sculelor pe baza de trasabilitate, organizat pe principiul unei biblioteci. Acest soft este util in absolut orice service, atat pentru o evidenta clara a sculelor utilizate, dar si pentru garantia calitatii reparatiilor. Acest sistem a performat in aeronautica, a fost regandit pentru sectorul auto si se experimenteaza acum intr-o forma simplificata – in constructii, minerit etc. pentru lucrul in regim de santier.

Unior Tepid activeaza de 12 ani pe piata sculelor de mana din Romania.

Grandz Comunicare

Unior Tepid – prezent la startul Campionatului National de Raliuri 2012

Sambata 31 martie, Unior Tepid va lua startul in Campionatul National de Raliuri 2012 alaturi de Echipajul 55, format din pilotul Adrian Dragan si copilotul Valentin Bradateanu.

Liderul in distributia sculelor de mana din Romania a pregatit multe surprize placute pentru iubitorii sporturilor cu motor. Toti fanii Echipajului 55 care vor posta pe pagina de facebook a Unior Tepid fotografii cu membrii echipajului sau cu masina de concurs, vor primi cadouri de la echipa Unior Tepid.

Pentru cei interesati sa afle mai multe despre sculele de mana, va fi amenajat un stand special cu sculele importante, destinate domeniului auto, in parcul de service al raliului. Unior Tepid va dedica anul acesta o importanta speciala sculelor pentru domeniul auto. Compania, importatoare in exclusivitate a 23 de programe de scule de mana, ofera intreaga gama de scule necesara utilarii unui service auto. Pe langa sortimentul considerabil de scule de mana, Unior Tepid are in oferta si dispozitive specifice complementare (aparate de masura si control, prese), care sa acopere toate palierele din service-urile auto.

Unior Tepid ofera scule si pentru service-urile auto specializate, de exemplu cele dedicate repararii si intretinerii camioanelor, utilajelor grele, autobuzelor, utilajelor agricole, dar si pentru service-uri cu servicii specifice de tinichigerie, vopsitorie, vulcanizare etc.

Unior Tepid este membru fondator al Centrului National de Scule, un concept care reuneste reteaua de distribuitori de scule de mana profesionale cu cea mai importanta cota de piata. Centrul National de Scule inseamna acoperire la nivel de tara, calitate industriala, sortiment complet, livrare in ziua primirii comenzii, solutii tehnice in timp real.

2012 Grandz Comunicare

Teodor Dume

• membru AJRP-Asociația Jurnaliștilor Români de Pretutindeni- cu sediul în Montreal/CANADA .

-Membru fondator (alături de Stelian Vasilescu, și alții)a revistei de cultură Țara Crișurilor Oradea, Ediția 1990 - Gazda primelor 5 numere ale revistei Țara Crișurilor, în calitate de director la Clubul "Înfrățirea" Oradea, asigurându-i primul sediu provizoriu - Primul autograf oferit de Stelian Vasilescu, în calitatea sa de Redactor șef, pe primul număr, scos de sub tipar, a revistei Țara Crișurilor Oradea - Fondator și redactor șef Ziarul Ecoul Oradea, 1990 - Legitimația numărul 1 de Corespondent , pentru județul Bihor, la cotidianul Scânteia Tineretului, București

• Corespondent și colaborator permanent la ziarele și revistele;Crișana, Familia, Munca, Unu, Viața Militară, Apărarea Patriei, Șoimii Carpaților, Bihorul, Filobiblon, Aripi Siderale, Țara Visurilor Noastre, Țara Crișurilor, Algoritm Literar, Nomen Artis, Observator (Canada), Confluenâe lirice, Lira21, Casa gândului, etc...
• Referințe critice; dr. Gheorghe Grigurcu (a și prefațat două volume: Adevărul din cuvinte, 1985 și Strigăt din copilărie,1994),Stelian Vasilescu, Alexandru Andrițoiu, Al. Silaghi, Teodor Lup, Marin Chelu, Viorel Horj, Crăciun Parasca, Constantin Serac, Gheorghe Vidican, Ioan Țepelea, Mircea Vac, Teodor Crișan, Florin Torjoc, Florian Lazăr, Florica Albu-Berinde, Cornel Buciuman, Alexandru Andrițoiu, Al. Cistelecan, Virgil Podoabă, Anastasie Țârulescu , Adrian Păunescu, Florin Mugur, Veronica Pavel Lerner, Atila Racz, Ioan Barb, Liviu Ofileanu, Cristina Ștefan, Liviu Ioan Mureșan, Maria Cecilia Nicu, Leonard ancuța, Ionuț Caragea, Ioan Peia, Nicolae Popa, și mulți alții...
• Volume publicate;

- Adevărul din cuvinte 1985, (prefață de dr.Gheorghe Grigurcu) - Strigăt din copilărie 1994, (prefață de dr.Gheorghe Grigurcu) - Coloane (debut colectiv) - Tratamente pentru inimă, 2011 (antologie:Liviu Ioan Mureșan, Teodor Dume, Ottilia Ardeleanu, Alexandru Gheție, Vali Slavu, Ioan Barb) - Confluențe lirice, antologie 2012 - Lira21.A treia carte. Poezii. selecție cristina ștefan - însemnele unei tăceri, 2012, (antologie, casa gândului)

• Volume în pregătire,

- moartea, un fluture alb - Sensuri - Hrană pentru suflet - Tăcerea din pântec - Fluture gând - Uneori viața

• Articole și reportaje, peste 4ooo, publicate în presa vremii
• Redactor (de la fondare , mai 2010)la revista ALGORITM LITERAR (apare la Hunedoara)

- EDITOR, casa-gândului.ning.com

• MARELE PREMIU la concursul *POEZIE ȘI SUFLET*, noiembrie 2010, cu poezia VOI PLECA LA TATA
• prezent pe siteurile de literatură:

- poezie.ro - EDITOR , roliteratura.ro (secțiunea poezie)

- EDITOR, roliteratura.ro (secțiunea personale) - scriu.info - rețeaua literară - lira21.ro (membru de onoare)

• membru în Consiliul Onorific Internațional Rețeaua Literară
• administrator principal revista Confluențe lirice

• REFERINȚE CRITICE - comentarii:

Pe Teodor Dume nu mi-l pot închipui decât pe fundalul orașului său, care timp de peste trei decenii a fost și al meu, Oradea.(...) Copilăria, frageda tinerețe dizolvate în aerul orădean nu reprezintă o pură iluzie, un pretext de nostalgică evocare, strict personală, a subsemnatului, silit a urma o altă traiectorie geografică, câtă vreme le regăsesc în stihurile, cu o sufletească determinare mai presus de toate, ale autorului cărții de față. Prin pana sa, ele se obiectează, devin un miraj interogativ, ce mă supune, în calitate de cititor, unui text de identificare. (...) E de remarcat câtă emoție țâșnește din versurile acestui meșteșug simplu, comparabil, în legăturile sale cu lumea din jur și cu sine, cu pictura naivă. Voluntar ori involuntar (n-are importanță decât efectul), sufletul scriitorului se descrie pe sine, se surprinde în note, nu de puține ori, acute, care ne obligă să ne oprim și să subliniem. Chiar dacă unele din textele sale fac concesii unei convenții a simplității trebuie să reamintim că simplitatea adevărată e densitate, tărie diamantină. Deci, ceea ce Teodor Dume surprinde în cele mai bune dintre stihurile sale e un straniu rafinament provenit parcă dintr-o viață interioară consumată.

                                                                 (dr. Gheorghe GRIGURCU)

'Teodor Dume (ce nume de rezonanță poetică)

Scriitura lui Teodor Dume''''' este un adevăr nesofisticat. remarcabil la scriitura lui Teodor Dume este onestitatea cu care convinge.O perfectă unitate între fondul de simțire și cel de expresie animă fiecare cuvânt. Scrierile domniei sale sunt tablouri vii (icoane prinse sub grindă) pe care le citești cu sufletul. Sunt rugi înălțate înspre cer întru binecuvântarea fiecărei zile. Prin simplitatea cuvintelor ele rodesc și înmuguresc în suflet. Într-un cuvânt fluidizează și vitalizează existența "dintre cele două respirații": Viața și Moartea

                                                              ( Viorel HORJ, scriitor)

Autor al unor volume precum Adevărul din cuvintre și Strigăt din copilărie (prefațate de dr. Gheorghe GRIGURCU), Teodor Dume dialoghează cu vârstele existenței, el având ca reper major chiar pe tatăl, la care se raportează toate trăirile lui: "mă agăț de culoarea cerului / aerul s-a rarefiat / timpul sinucigaș de cuvinte / îneacă umbrele / din trupul dezbrăcat / pornește un nou început / urmele adâncite pe margini / vorbersc de o trecere / tălpile miros a iarbă / între cele două respirații / se joacă un copil" (între două respirații)

conf. univ.dr. ANCA SÎRGHIE

Teodor Dume (ilustrat de Ștefan Tistu), un poet foarte interesant, de notorietate, cu un filon autentic și un aplomb deosebit.

“prevestire lângă fereastra cu jaluzelele lăsate degetele tremurate ale bunicii croșetează liniște dincolo de lampa anesteziată de fum moare un păianjen dinadins o grămăjoară de nori proptește cerul doar părticica din colțul care bunica apunea că-i al ei... în rest nimic decât locul pe care stăm cu arendă sau orice altă temere... mai mult decât un sens ezoteric nu știu nimic despre mine și asta pentru că tata trăia mai mult singur își dilua venele cu vodca primită pe datorie de la cooperativa din sat după ce mă privea de sus până jos se retrăgea în sine uneori îl înjura pe Dumnezeu pentru că mama plecase într-o dimineață ploioasă de primăvară / și nu s-a mai întors... / de atunci Dumnezeu i-a rămas dator / cu o explicație / iar eu / sunt mai sărac / decât la naștere / oricum nu știu / cât de mult m-a iubit”.

Versurile se învârt în jurul sinelui precum și a universului familial, cel mai intim și cel mai apropiat.

LIRA21

Gheorghe Grigurcu: Planetă de tânăr poet (prefață la volumul Strigăt din copilărie, de Teodor Dume)

Pe Teodor Dume nu mi-l pot imagina decât pe fundalul orașului său, care timp de aproape trei decenii a fost și al meu, Oradea. Oraș subtil și cochet, neîndoios, cu o tradiție barocă filtrată printr-un secession melancolic, fumuriu, dar și cu o prospețime indicibilă a văzduhului său, cu o adolescență perpetuă a ușoarelor adieri ale acestuia, încărcat de miresmele aspre ale șesului și de cele mai conciliante, blajine, ale dealurilor între care se află. Iluzie, s-ar putea replica, ficțiune! Desigur, dar numai până la un punct. Căci orice loc se întrețese cu fibra sensibilă a celui ce s-a legat de el prin naștere, ori prin îndelungă viețuire, mai exact spus cu fibra unei anume vârste a persoanei. Copilăria, frageda tinerețe dizolvate în aerul orădean nu reprezintă o pură iluzie, un pretext de nostalgică evocare, strict personală, a subsemnatului, silit a urma o altă traiectorie geografică, câtă vreme le regăsesc în stihurile, cu o sufletească determinare mai presus de toate, ale autorului cărții de față. Prin pana sa, ele se obiectivează, devin un miraj interogativ, ce mă supune, în calitate de cititor, unui text de identificare.

Teodor Dume e un halucinat al unei copilării adânci, ireversibile. Cred că cele mai autentice sunete pe care le scoate fragilul său instrument poetic, făurit de însuși junele-i posesor,în domoală uitare de sine și în fecundă naivitate, sunt cele închinate vârstei matinale, zorilor ființei. Simțământul copilăriei apare cu finețe conotat în misterioasa lui tăcere luminos-umbroasă, raportată la profunzimi: "Copilăria, -/tăcerea ei mă înspăimântă,/ umbrele luminii se sting/ adormite pe brațele adâncului" (În regăsirea copilăriei). Sau cu o grațioasă efeminare: "Acolo mă caut / în cosița despletită/ a copilăriei" (Acolo mă caut). Sau, "pornit pe drumul desprins din muguri/ la capăt de menire" (Aniversare), spre a constata emoționant: "întodeauna în acest anotimp pierdut între gânduri aproape / vor veni legănat căprioarele cu scrisori de la țară pe pleoape" (Permanență). Elanul purităților arzător sfioase i se opune somnia blagiană, precum o organică încifrare: " Sufletele voastre /țâșnind în piept/ pe veci să rămână / lacăte adânci peste somn" (Recunoștință).

E de remarcat câtă emoție țâșnește din versurile acestui meșteșug simplu, comparabil, în legăturile sale cu lumea din jur și cu sine, cu pictura naivă. Voluntar ori involuntar (n-are importanță decât efectul), sufletul creatorului se descrie pe sine, se surprinde în note, nu de puține ori, acute, care ne obligă să ne oprim și să subliem. Trăsăturile ființei se caută și se uimesc de ele însele, ca la orice început existențial, cu îndelungi vibrații. O timiditate de bun augur (indiciu al unei simțirii foarte curate) e mărturisită astfel: "Limba de șoaptă a ceasornicului / mă înspăimântă,/ sângele fumegă sfială" (Tăcere) Ca și însoțindu-se cu sugestia unei încâlciri grafice "Glasul încurcat în strigătul tăcut/ ademenește /părul prelins spre tăceri" (Ce aproape).

În pofida actualei sale rezidențe urbane, poetul se smte singur. În pofida anilor săi puțini, recurge instinctiv la amintire, ca la o instanță morală supremă: "Mă uit în jur,/ nimeni, doar ecoul/ prin răgazul aducerii aminte"(Dansând. Dar fondul țărănesc e prea viu pentru a nu-și trimite mesajele apăsate, pentru a nu îndruma senzorialul autorului către natură. Dincolo de străzile familiare, el percepe câmpul cosmic ca pe o matrice care nu i-ar putea fi refuzată, de vreme ce o legitimează prin substanțiale asocieri de cuvinte. suavitatea avânturilor sale se rodește, folcloric, cu suavitatea cea veșnică a firii, înscriindu-l în rândul celor ce știu a o recunoaște, a se îmbăta de efuvliile ei: "un fulger /cu polen de primăveri" ( Incendiere)."Pe umeri-mi se coc,/ zvârlite, semințele de nori" (Timp); " Ochiul meu / privește spre colinele verzi ale serilor,/ hrănite de fructele nopții" (În zi); "păsări cu miros/ de păduri" (iubiri rătăcite); "Îmi vine dor de cuiburi scămoșate-n vânt" (Captivitate); "Mâna-mi înmugurea /spre zborul unei păsări" (Dar); "și nopțile cad ca niște /izvoare printre ierburi"( Pentru o iarnă cu zăpadă}.

Deci, ceea ce surprinde ,Teodor Dume, în cele mai bune dintre stihurile sale e un straniu rafinament, provenit parcă dintr-o viață interioară consumată. O superbă încredere în sine (a poeziei, nu a poetului) se pronunță într-o melodie holderliniană: "Vâslesc în memorie/ nesigur pe teamă,/ împrumutându-mi nemurirea/ ce-mprăștie /răcoarea serii/ prin ani. Da, ele, vârstele plâng inocente"

Ori această explozie cosmică, grafiată într-o atât de dezinvoltă lapidaritate: "Plecată, noaptea cade peste văi: uimire /Pe semne cerul a aruncat-o afară/".

Am compus acest scurt forilegiu pentru a scoate în relief capacitatea asociativă a poetului în registrul naturist. Chiar dacă unele din textele sale fac concesii unei convenții a simplității (să reamintim că simplitatea adevărată e densitate) dincolo de orice suferință, Teodor dume posedă o chemare către poezia înnăscută, precompănitoare în economia vieții sale. Fascinat de copilărie și de peisajul străbun, mărturisind că, așa cum s-a văzut de altminteri și din citatele de până acum, "Cuvântul meu e pur și blând", poetul orădean poate procura satisfacții reale celor ce văd în fenomenul liric o expresie a vieții afective mai mult decât a rigidului operator de cuvinte, a naturii lăuntrice spontane și "naive", mai mult decât a unei conștiințe culturale derivate.

Indiscutabil suflet de poet, Teodor Dume, deține în formula ființei sale însetate de limbaj metaforic propriul său viitor.

Îi doresc din inimă lui Teodor Dume, nu atât necesarul progres tehnic și livresc, care îi e, totuși, mai la îndemână, cât stăruința în trăirea genuină de azi, care, vai, e mai greu de păstrat.

dr. Gheorghe Grigurcu,

Viorel Horj, cuvânt de deschidere la prezentarea cărții: Adevărul din cuvinte, de Teodor Dume

În calitatea mea de scriitor dar și de reprezentant al culturii din Bihor, va trebui să mă refer asupra unei cărți apărute la o editură bucureșteană și prezentată azi, aici la Casa științei și Tehnicii din Oradea. Cartea se numește Adevărul din cuvinte și este scrisă de Teodor Dume (ce nume de rezonață poetică) Teodor Dume este animatorul unui cenaclu care și-a câștigat efectiv, în ultimi ani, un statut cu totul și cu totul aparte în viața cultural-artistică a județului Bihor. Acest cenaclu tinde să devină un element de referință în viața noastră culturală, nu numai prin calitatea materialelor ce se vehiculează în acest cenaclu, ci și prin modalitatea de asimilare a lui. Teodor Dume este unul dintre animatorii cu înzestrare pentru asemenea, mă rog, manifestare și cred că sub oblăduirea domniei sale se vor naște și vor crește mlădițe literare, oameni care demonstrează că viața cultural-artistică a Bihorului este integrată în circuitul armonios al culturii și artei din Romania. Așa s-a născut și această carte, gândită la Oradea și pecetluită la București, frumos intitulată Adevărul din cuvinte. Titlul mi se pare în deplină consonanță cu întreaga substanță a volumului, autorul urmărind nu atât originalitatea cu orice preț, ci mai degrabă strădania de a face cuvântul să vibreze prin conștință, să întemeieze o gândire poetică bazată pe datele dintotdeauna ale poeziei. Iată, îmi adun gândurile, vizavi de această primă carte a lui Teodor Dume. Mă strâng puțin, mă adun,renunțând la o prezentare liberă a cărții, venind în fața dumneavoastră cu niște gânduri pe care le-am adunat pe câteva coli de hârtie. Nu știu dacă gândurile mele concordă cu Adevărul real sau cu Adevărul din cuvintele acestei cărți, dar sun sigur că dacă am reușit să surprind ceva din esența acestei cărți, de vină este numai cartea, pentru că această carte este una dintre cărțile care au un Adevăr nesofisticat. Adevărul este simplu. Adevărul ei este al poetului care nu se hazardează, să zic așa, ca alți confrați ai lui de generație, niște experiențe din astea nebuloase, ci vine, (Teodor Dume), cu o carte cinstită, o carte corectă, o carte care exprimă realmente o simțire poetică tradusă într-o expresie artistică convingătoare., care promite întradevăr un talent, o expresie artistică care dovedește existența unei germinații lirice, care cu siguranță va rodi în viitor, în opere artistice, în volume concludent. Așa cum spunea Lucian Blaga, într-o cunoscută poezie :"Frate, o boală învinsă ți se pare orice carte". Există la toți acei ce își asumă sarcina grea de-a plonja din lumea comună în cea a poeziei o irepresibilă dorință de mântuire prin suflet. Lupta cu cuvântul este un chin dureros de dulce pe care nu-l pot percepe decât cei care cred cu adevărat în el. Accentuez aceste cuvinte, Adevăr și Cuvânt, încercând, de fapt, să traduc parafraza acestui titlu, Adevărul din cuvinte. Atunci când cuvântul înflorește în pagina tipărită se poate spune că izbânda, chiar dacă ea este certă, se întrevede totuși. Pentru toți cei care au publicat, mirajul slovei tipărite se trăiește de fiecare dată cu o nouă și miraculoasă înfiorare. Bucuria este imensă atunci când cuvântul se adună între coperțile unei cărți. Iată, Teodor Dume, se bucură în trăirea sa, de o împlinire pe măsură. Cartea domniei sale, nou nouță, sugestiv intitulată Adevărul din cuvinte, este gata să-și ia zborul spre lume, purtând dorința legitimă de a deveni un nume.Și chiar este, Teodor Dume. Remarcabil la această carte este onestitatea cu care este scrisă. O perfectă unitate între fondul de simțire și cel de expresie animă fiecare pagină. Într-o epocă în care poezia și-a făcut din sfidarea retoricii și din coerență un stil, Teodor Dume, vine cu o expresie dezarmant de simplă, dar nu mai puțin plauzibilă artistic.Versul său stă sub regimul confesiunii. Sufletul larg deschis către Corola de minuni a lumii, cum ar spune același Blaga, nu vibrează patetic, ci potolit, poetul lăsându-se deliberat să alunece în "liniștea lucrurilor" de multe ori mai elocventă decât "vocea" lor. O mirare perpetuă în fața miraculului existențial, o încercare de substituire cu însăși obiectul adorației sale, conferă poeziei lui Teodor Dume, așa cum inspirat spune în prefață Gheorghe Grigurcu', "stigmatul unei neconvenționale purități și al unei exemplare modestii". Cu asemenea premize această lirică își poate adâncii, pe viitor, izvoarele. ADEVĂRUL DIN CUVINTE va trebui să fie cel al poeziei în sensul deschiderii cuvântului spre el însuși și nu a transformării lui într-un pretext facil pentru exerciții de prestigitație poetică. Nu stî în firea lui Teodor Dume să alunece într-o asemenea direcție. Stihurile lui stau sub semnul unui desăvârșit echilibru, surprinzător pentru o vârstă biologică cunoscută îndeobște ca a tuturor posibilităților. Și totuși zic, sub aparențele calmului, poetul își caută cu tenacitate și îndârjire, un drum propriu care să-i transforme această primă bătaie de clopot într-un cântec fără de moarte. Citez: "Să pot aștepta până când dăngătul de clopot va intra-n istoria zilei". Încheiat citatul. Inventarul tematic al "Adevărului din cuvinte" este bogat și generos, adeverind nu numai lunga disponibilitate lirică, ci și un spirit iscoditor adunat în această carte care adaugă peisajului literar o nouă și notabilă prezență editorială. Cu încredere deplină în steaua lui Teodor Dume, poleind cu lumina ei virginală filele acestei cărți, îi dorim noi izbânzi viitoare. Cu toată sinceritatea și Adevărul smuls din miezul cuvintelor,

Viorel Horj, scriitor

Gheorghe GRIGURCU, prefață la volumul ADEVĂRUL DIN CUVINTE, de Teodor DUME,''

Condiția debutantului este irevocabil enigmatică. Pornind de la un punct zero al personalității, aceasta "propune" o personalitate ipotetică, de la cea mai strălucitor-seducătoare accepție până la cea mai dezarmantă înfățișare, ca o silă de literatură obiectivă încorporată. Dar situația e reversibilă, deoarece (cu foarte puține excepții care confirmă regula) debutul e un semn al mobilității. Începutul literar constituie o germinație pe care sentimentul lumii (proprii) o integrează imprevizibil în momentele ulterioare (fericite). Geometria unei stări lirice se precizează treptat. Adîncindu-se, poetul alege o singură cale. Risipa e prevenită, atît sub raportul structural cît și cel al selecției. Bineînțeles, poate avea loc și fenomenul invers, cînd scînteierile făgăduinței se mistuie, cînd vocația firavă se suprimă pe sine. De atîtea ori, vai, conturul ezitant al unei creații se dovedește iluzoriu, ceea ce pare a se forma se destramă, ceea ce pare a se înfiripa se destramă. Fiind împotriva unei atitudini oraculare față de tinerii scriitori (pe care o socotim neserioasă), credem că există un mod rezonabil de a-i aprecia, fixîndu-le demersul inițial, tratîndu-i drept ce sunt de fapt. Fără a anticipa viitorul problematic și fără a ne informa de trecutul inexistent, sîntem liberi a vedea în prima lor producție un gest "absolut". Regimul creației, dintr-un punct de vedere lipsit de prejudecăți, ni se prezintă omogen și cel mai neînsemnat dintre autori, în planul organizatoric al valorilor, poate fi, pe durata a cîtorva versuri, egalul poeziei mari. Teodor Dume, are un interes cu un atribut pentru poezie aparte. Sub stîngăciile versului său tenace, procesul culturalizării se iluminează prin cel al căutării lirice, înnobilîndu-l nespus. Inocența se transpune în ardoare poetică, fără vreun îndemn exterior, fără vreo tangență profesională ori lucrativă. El face parte din rîndul acelor tineri care, în mediul cenaclurilor literare, visează cu ochi larg deschiși mirajul Artei, sub stigmatul unei neconvenționale purități și al unei exemplare modestii. În atmosfera de perspective incerte, înflorește tipul poetului pur, tulburător complement psihologic al controversatei noțiuni estetice de poezie pură. Teodor Dume'' îl ilustrează prin tensiunea poetică iscată de propria sa cauză, ca un imbold patetic al naturii însăși. Ceea ce surprinde în cele mai bune dintre stihurile sale e un stranbiu rafinament, provenit parcă dintr-o viață interioară consumată, care se revelează în flăcările decorative ale entuziasmului juvenil:

'"Veniți prieteni!/ Să nu vă-nspăimînte/ zările noastre aprinse/ în luptele păcii./ Căutați-ne în mijlocul/ luminii/ locuitori pe lira aceasta."'

O superbă încredere în sine (a poeziei, nu a poetului) se pronunță într-o melodie holderliană (deși e foarte puțin probabil că poetul aci prezentat să-l fi citit pe marele german):

"Vîslesc în memorie/ nesigur pe teamă,/ împrumutîndu-mi nemurirea/ ce-mprăștie/ răcoarea serii/ prin ani.//

Da, ele, vîrstele,/ plîng inocente." O disciplină de bun augur, tradusă în discreție, substanțializează subtile imagini:

'"Mi-am oprit lacrimile/ pentru a le număra./ Mîna începuse să-mi tremure/ și deodată se rostogoli/ în nemărginire,/ conturată de-o lumină./ Apoi auzii/ iluzia sărutului."'

Ori această explozie cosmică, grafiată într-o atît de dezinvoltă lapidaritate:

"'Plecată, noaptea cade peste văi:/ uimire/ /Pe semne cerul a aruncat-o afară/." Indiscutabil suflet de poet, Teodor Dume deține în formula ființei sale însetate de limbaj metaforic propriul său viitor. Întrucît în planul artei cuvîntul "amator" e lipsit de sens, îi dorim o realizare ce, împlinind dezideratele conștiinței de sine, să-i justifice elanul primei culegeri.

Cu cele mai bune gînduri și sentimente,

Gheorghe Grigurcu '

MOARTEA, UN FLUTURE ALB, de Teodor Dume, ("moartea este tot ceea ce nu suntem noi", Sorin Cerin)

• • • comentarii la textul: moartea, un fluture alb, de Teodor Dume,

1. teodor dume, cât sens și adâncime primesc cuvintele cănd incepem să vorbim despre tata despre mama despre moarte... din partea mea tot ce am cu drag mircea lăcătuș, scriitor, (Viena Austria)

2. Un text de remarcat

Manolescu Gorun, scriitor

3. Am mai citit textul de mai sus pe undeva, dacă nu mă înșel, și sunt gata să afirm că, în viziunea mea, acesta este un mod de a face poezie credibilă, prin faptul că nu marșează prea mult pe stilul căutat, vag obscur, supra/încărcat de simboluri retorizante, fabricate printr-un fel de metodă de extracție suprarealistă. Discursul simplu, neînzorzonat, transmițînd mesajul direct, fără interpunerile unor noi niveluri de criptare care să limiteze complet libertatea narațiunii. Simplitate care, evident, este cu mult mai greu de obținut decât facilul joc de-a v-ați ascunsele, după o perdea de simboluri, adesea digerabile pentru lector. Ici și colo, distingem mici inserții din recuzita expresionistă. ex:

"ascultă, mi-a zis/ așează-ți capul pe pernă și/ privește fluturele acela alb/ care mănâncă lumina din lampă"

sau:

"abia atunci am văzut păsările negre/ ciugulind din marginea soarelui..."

și chiar foarte eccentuat expresionit, prin:

"o femeie întindea o cămașă/ pe gard/ ceva mai încolo două ciori/ strângeau între aripi depărtarea" Suficient ca să accentueze decorul contrastant dintre o dimineață de primăvară, desigur agitată, vitală vs. clipa morții tatălui, consumată într-o stare de tensiune sufletească profundă, exprimată, foarte sugestiv, în strofa doi, după ce poema debutează cu două versuri seci și dure, care anunță implacabilul:

"vine din umbră și mușcă/ din marginea urmelor"

Undeva, mai jos, iarăși un contrast strident între atmosfera lugubră a morții și acea liniște care nu pare a rezona deloc cu circumstanțele descrierii ei (liniștea ca o cremă... hidratantă!), - de parcă însăși moartea și-ar recosmetiza ridurile, odată cu acest nou exercițiu de competență!

"acum îmi dau seama cum arăta/ la ora în care liniștea lui/ ca o cremă hidratantă/ se întindea înspre ochi..."

Metafora fluturelui alb, pare destul de transparentă, sugerînd o dublă trimitere: a/ tema plecării definitiva pe

"o dâră un fel de drum pe care oamenii plecau..." și b/ cea al amînării ei, prin trezirea dureroasă a copilului în "aerul călduț" al dimineții ca într-un giulgiu sufocant, ca într-o plasă de păianjen în care "fluturele alb", rămas, se zbate disperat în încercarea de a marca "drumul" drumul tatălui către "nesfîrșirea morții", către "marginea umbrelor". De remarcat dimeniunea umană a textului - aspect pe care-l am în vedere la orice scriere. Asemena, transmiterea directă, nemijlocită a mesajului, prin cuvinte simple și imagini penetrante, deși textul pare complet demetaforizat, mizîndu-se doar pe efectul pur retoric al cuvintelor. În fine, partea reflexivă, foarte densă, mu ar fi ultimul lucru posibil a fi scos în evidență din acest text bun.

Ioan Peia, scriitor

4. Am citit poezia asta si am fost gatuita de emotie. Nu voi explica "de ce" poezia e deosebita, consider ca, atunci cand "transmite", e vorba de adevarata "poezie" si orice "explicatie pamanteana" e inutila.

Luminez: rar o poezie m-a emotionat atat de puternic.

Veronica Lerner Pavel, scriitor (Toronto, Canada)

5. versuri memorabile. Reproduc doar:

"teo trage cearșaful vrând/ să rămână în noapte/ cu gândurile muiate în liniști/ soarbe din cuvinte/ ca dintr-o rugă"

Maxim de puncte. felicitări, teodor dume!

Manolescu Gorun, scriitor

PERONUL DE PE PARTEA ST|NGĂ, de Teodor Dume

de la o vreme începe să mă doară rău spatele/ la ora când cocoșii echilibrează noaptea/ tresar îmi rotesc ochii prin cameră/ cobor din pat și ca un ultim gest/ îmi pipăi părul până mă pierd prin/ respirația albă a pereților/ dincolo de geam/ cade o stea/ gândul se ghemuiește în mine/ într-un colț al gurii/ se oprește o rugă/ ca o tristețe/ stau încovoiat cu umerii grei/ și aștept//

în fiecare zi aștept și îmi spun/ că trebuie să plec și că/ în mine/ n-a mai rămas nimic/ chiar nimic/ nici măcar o tristețe//

nu pot inventa lucruri/ timpul mi s-a lipit de tălpi/ și e greu ca o bucată de lut/ oasele chircite unul într-altul/ reazemă carnea puțină și ea/ doar jumătate de trup îmi ține umbra//

în fiecare zi/ îmi spun că trebuie să plec știu/ în mine există o gară cu peronul/ pe partea stângă/ biletul doar dus se cumpără/ în a șaptea zi când Dumnezeu/ deschide albumul cu fotografii/ privește și lasă un semn//

totul pare să fie perfect//

cotrobăi prin sertare și încep să împachetez/ șervețelele cu dedicații de la primele întâlniri/ globul cu iluzii și câteva zile/ doar câteva/ cât să-mi ajungă până la ultima oprire/

nici nu știu dacă am luat totul.../

• • • • comentarii la textul: peronul de pe partea stângă, de teodor dume,

1. o mărturisire ghemuită în sine după principiul supernovelor care se lasă acaparate într-un gemoroc pentru a exploda incendiind universul. Asta așa, ca stare umană. În privința scriiturii nu există denivelări. Cursivitatea discursului transformă simplele mărturisiri oarecum personale într-un discurs poetic de-o autenticitate acaparantă:

"nu pot inventa lucruri/ timpul mi s-a lipit de tălpi/ și e greu ca o bucată de lut/ oasele chircite unul într-altul/ reazemă carnea puțină și ea/ doar jumătate de trup îmi ține umbra".

Ceva absolut antologic!

În general prefer să nu mă complic în explicații atunci când poezia devine la fel de clară precum Ideea de Dumnezeu:

"în a șaptea zi când Dumnezeu/ deschide albumul cu fotografii/ privește și lasă un semn//

totul pare să fie perfect"

felicitări, Teodor Dume!

(Nicolae Popa, scriitor, R. Moldova)'

2. sensibil și acaparator, așa îl pot descrie. Poemul începe perfect. Îmi place introducerea. Te pune în scenă, aștepți să se tragă perdeaua, apoi ești fascinat. În primul rînd de profunzime, apoi de dexteritate, apoi ești ridicat de adevăr și îl accepți. Un poem de zile mari. Asemeni unor maxime ce se așteaptă accepate de minusculi oameni. Frumos, Teodor Dume! Liviu Ioan Mureșan, scriitor

3. un poem care s-a cerut recitit, mi-a adus în suflet o aripă de melancolie și am avut revelația că în poem este măcar un atom existențial și din propria mea vremelnicie.

Cu prietenie, iOan Barb (scriitor, redactor șef revista "Algoritm literar")

4. da, un text pe care il numesc poezie actuală, fără tăgadă. când simplitatea exprimării, naturalețea transmiterii fac sinusoide existențiale, este poezie. un stil al meu preferat, pentru că depășește optzecismul prin ideatica, si românii au de ce să mai și gândească in secolul 21. multumesc, Teodor Dume! Cristina Ștefan, scriitor

5. un poem al tristetii existentiale. nu doar din punct de vedere al mesajului, ci si la nivel stilistic, mi se pare impecabil poemul. toata admiratia!

Marina Popescu, poet

MOARTEA, UN FLUTURE ALB, de Teodor Dume, ("moartea este tot ceea ce nu suntem noi", Sorin Cerin)

'vine din umbră și mușcă/ din marginea urmelor//

așa îmi amintesc moartea lui tata/ iarna ieșise din drepturi/ tata mă ținea strâns de mână/ ca și când ar fi fost/ ultima atingere/ rece/ ca un fel de liniște/ dimineața/ mult prea dimineață/ prin care oamenii trec/ urcă și coboară/ ca într-un autobuz/ de transport local/ ajuns la capăt de linie//

de fapt fiecare/ are propria liniște/ a lui tata arăta ca un cadavru/ nu că aș fi vrut să vorbesc urât despre tata/ dar motivul cuvântului meu era disperarea...//

acum îmi dau seama cum arăta/ la ora în care liniștea lui/ ca o cremă hidratantă/ se întindea înspre ochi.../

pielea îi mirosea a fum//

stăteam unul lângă altul/ și ne priveam zâmbetul/ arcuit între buze/ dăruit doar seara la culcare//

părea trist și nu vorbea/ niciodată despre nimicuri/ trăia într-o lume/ numai a lui/ până în seara în care/ conspirativ îmi trase cu ochiul/ (sub care parcă șerpuia un drum)/ ascultă, mi-a zis/ așează-ți capul pe pernă și/ privește fluturele acela alb/ care mănâncă lumina din lampă/ până adormi/ eu o să arunc o privire/ în spatele ferestrei să văd/ dacă mai plouă că tare/ e-nfundat înspre apus...//

și-am adormit//

dimineața aerul călduț/ îmi înfășura trupul/ ascuns între palme/ simțeam o stare/ de sufocare și teamă/ am deschis geamul și/ m-am uitat/ dincolo gardul/ o femeie întindea o cămașă/ ceva mai încolo două ciori/ strângeau între aripi depărtarea//

poate neputința din mine/ nu m-a lăsat să/ mă uit prea mult//

m-am ghemuit lângă patul lui tata/ am închis ochii și l-am strigat...//

undeva în copilul din mine/ zbura un fluture alb/ lăsând o dâră/ un fel de drum/ pe care/ oamenii plecau...//

îmi părea cel mai trist lucru/ aș fi vrut să strig/ dar pentru că acolo/ erau prea multe umbre și/ locul devenea tot mai strâmt/ fluturele o zbughi înspre lumină//

abia atunci am văzut păsările negre/ ciugulind din marginea soarelui...//

de dincolo pătrundea mult frig...// '"mă afund în nesfîrșirea morții/ de dinainte de naștere, și vreau/ să întreb Neînțelesul/ de ce ne-am născut?//

și dacă murim uitînd totul înseamnă/ că nici viața aceasta nu există",/( Sorin Cerin)

• • • comentarii la textul: moartea, un fluture alb, de Teodor Dume,

1. teodor dume, cât sens și adâncime primesc cuvintele cănd incepem să vorbim despre tata despre mama despre moarte... din partea mea tot ce am cu drag

mircea lăcătuș, scriitor, (Viena Austria)

2. Un text de remarcat

Manolescu Gorun, scriitor

3. Am mai citit textul de mai sus pe undeva, dacă nu mă înșel, și sunt gata să afirm că, în viziunea mea, acesta este un mod de a face poezie credibilă, prin faptul că nu marșează prea mult pe stilul căutat, vag obscur, supra/încărcat de simboluri retorizante, fabricate printr-un fel de metodă de extracție suprarealistă. Discursul simplu, neînzorzonat, transmițînd mesajul direct, fără interpunerile unor noi niveluri de criptare care să limiteze complet libertatea narațiunii. Simplitate care, evident, este cu mult mai greu de obținut decât facilul joc de-a v-ați ascunsele, după o perdea de simboluri, adesea digerabile pentru lector. Ici și colo, distingem mici inserții din recuzita expresionistă. ex:

"'ascultă, mi-a zis/ așează-ți capul pe pernă și/ privește fluturele acela alb/ care mănâncă lumina din lampă" '

sau:

"'abia atunci am văzut păsările negre/ ciugulind din marginea soarelui..."

și chiar foarte eccentuat expresionit, prin:

"o femeie întindea o cămașă/ pe gard/ ceva mai încolo două ciori/ strângeau între aripi depărtarea"'

Suficient ca să accentueze decorul contrastant dintre o dimineață de primăvară, desigur agitată, vitală vs. clipa morții tatălui, consumată într-o stare de tensiune sufletească profundă, exprimată, foarte sugestiv, în strofa doi, după ce poema debutează cu două versuri seci și dure, care anunță implacabilul:

"vine din umbră și mușcă/ din marginea urmelor"'

Undeva, mai jos, iarăși un contrast strident între atmosfera lugubră a morții și acea liniște care nu pare a rezona deloc cu circumstanțele descrierii ei (liniștea ca o cremă... hidratantă!), - de parcă însăși moartea și-ar recosmetiza ridurile, odată cu acest nou exercițiu de competență!

"acum îmi dau seama cum arăta/ la ora în care liniștea lui/ ca o cremă hidratantă/ se întindea înspre ochi..." ' Metafora fluturelui alb, pare destul de transparentă, sugerînd o dublă trimitere: a/

tema plecării definitiva pe

"'o dâră/ un fel de drum/ pe care/ oamenii plecau..."

și b/ cea al amînării ei, prin trezirea dureroasă a copilului în "aerul călduț" al dimineții ca într-un giulgiu sufocant, ca într-o plasă de păianjen în care "fluturele alb", rămas, se zbate disperat în încercarea de a marca "drumul" drumul tatălui către "nesfîrșirea morții", către "marginea umbrelor". De remarcat dimeniunea umană a textului - aspect pe care-l am în vedere la orice scriere. Asemena, transmiterea directă, nemijlocită a mesajului, prin cuvinte simple și imagini penetrante, deși textul pare complet demetaforizat, mizîndu-se doar pe efectul pur retoric al cuvintelor. În fine, partea reflexivă, foarte densă, mu ar fi ultimul lucru posibil a fi scos în evidență din acest text bun.

Ioan Peia, scriitor

4. Am citit poezia asta si am fost gatuita de emotie. Nu voi explica "de ce" poezia e deosebita, consider ca, atunci cand "transmite", e vorba de adevarata "poezie" si orice "explicatie pamanteana" e inutila.

Luminez: rar o poezie m-a emotionat atat de puternic.

Veronica Lerner Pavel, scriitor (Toronto, Canada)

5. versuri memorabile. Reproduc doar:

"teo trage cearșaful vrând/ să rămână în noapte/ cu gândurile muiate în liniști/ soarbe din cuvinte/ ca dintr-o rugă"

Maxim de puncte. felicitări, teodor dume!

Manolescu Gorun, scriitor

RAPORT ÎNTRE DOUĂ LUCRURI, de Teodor Dume,

'astăzi voi fi un cetățean model/ o să mă spăl pe dinți/ îmi savurez cafeaua din ceașca roșie/ așezată mereu lângă veioza de pe/ noptiera de la capătul patului/ verific gazul/ lumina și/ ușa de la intrare/ așez cheia sub preș apoi/ o să am grijă să dau prioritate/ la urcare în autobus/ femeilor//

asta dovedește respect//

îmi impun un salut sobru și/ privesc mimica colegilor de birou/ abia apoi trec și la celelalte/ nevoi ale zilei...//

și dacă mai am timp/ voi deschide fereastra și voi privi/ de o parte și de alta ca și cum/ rânduielile lumii ar depinde de mine/

sau poate o să mă pitesc tăcut/ în pântecul zilei/ viețuind/ ca albul în culoare//

oricum îmi voi păstra chipul

'

• • '

*****COMENTARII la textul Raport între două lucruri, de Teodor dume,

1. un poem firesc, spus cu mainile in buzunar. imi place teribil. simt ca ati mers pe idee, pe firul ei. as scoate poate pusul cheii sub pres, cred ca nimeni nu mai face asa si scade din autenticitate. aa, si inceputul cu cetanean model, prea suna a socialism. ar merge schimbat cu ceva care sa se lege de pastrarea chipului din final. in rest un poem bun. mi-a placut.

Ștefan CIOBANU, scriitor

2. sunt fericită că mai există poezie, că nu chiar TOTUL e in transformare....

Teodor Dume, te citesc si imi place felul tau simplu și ușor voalat de a-ți lăsa găndurile și metaforele să curgă.

Frumos poem, felicitări!!!

Veronica Lerner Pavel, scriitor (Toronto, Canada)

3. Tonul neutru, detașat, ușor autoironic dă forță versurilor care ar putea părea (fiindcă așa vor să pară) prozaice. De fapt, în spatele banalității, ce se suprapune până la un punct peste banalul cotidian evocat aici, se ascunde o disperare calmă. Aceasta se face simțită abia în final, când discursul poetic se încarcă brusc de sentiment prin comparația care mie mi se pare superbă: "viețuind / ca albul în culoare". Da, poetul își supraviețuiește în nevoința zilei, da, poezia respiră sub molozul acestei lumi. Versul final, ambiguu, incită la meditare.

Jan Timus, scriitor

O SINGURĂ DORINȚĂ,de Teodor DUME,

aveam o încredere oarbă în oameni și/ iubeam florile pisicile și câinii/ iubeam zborul și ferestrele/ deschise larg/ o iubeam pe mama/ îl iubeam și pe Dumnezeu/ dimineața la amiază și seara//

îmi iubeam singurătatea//

știu c-am păcătuit/ în fiecare zi/ mai trăgeam un blestem după mine/ și-mi descompuneam ura în jurăminți/ ba uneori mă răsteam la Dumnezeu/ chiar și atunci când mama/ își alunga frica iubindu-mă...//

oricum m-aș gândi oamenii au dreptate//

sunt bestial și arogant nu țin cont de nimic/ uit și ultimul detaliu dar am senzația/ că viața începe din mine...//

uneori nu înțeleg multe lucruri/ înnoptez în umbră/ și totuși/ îmi doresc să redevin copil/ doar atât cât/ să mă pot ridica în picioare/ și să o strig pe mama

• *****COMENTARII la textul : o singură dorință, de teodor dume,

1. consider și eu că e o poezie de stea. ba chiar aș spune că e una dintre cele mai bune poezii scrisă de teodor dume. prima strofa e taraganata si tremurata, dar nu de emotie ci de neincredere, așa simt. apoi insă se simte luciditate. cred ca e un tecst bun, plin de sensibilitate.

Leonard Ancuța, scriitor,

2. Un text de stea:) Poate pt ca e Craciunul si poate pt ca ai vrea sa atingi si tu o stea (vorba Laurei Stoica:) sau poate pt ca ii iubesti pe mama & Dumnezeu laolalta dimineata, la pranz si seara, iar ea te iubeste ca sa scape de frica la randul ei, ori poate pt ca e un poem sincer, direct, natural, profund, mai ales finalul cu strigatul acela pe care aproape ca-l simt:), sau poate pt ca ai incredere in oameni, dar, in acelasi timp, esti arogant si bestial:D Oricum ne-am gandi oamenii au dreptatesi nu intelegem multe lucuri, normal. Te-am parafrazat ca sa vezi cat de bine te-am inteles:))

"știu c-am păcătuit/ în fiecare zi/ mai trăgeam un blestem după mine/ și-mi descompuneam ura în jurăminți/ ba uneori mă răsteam la Dumnezeu/ chiar și atunci când mama/ își alunga frica iubindu-mă..."

P.S. Feliz Navidad, Teodor Dume!

Mirela Lungu, scriitor

3.

Un autor transformat, în sensul bun al cuvântului. Prin această, aș putea spune, nouă poezie, Teodor Dume, reușește să trasmită revelația în forma ei simplă, direct în fond, învelind substanța într-o formă lejeră, fără reziduri. E un altfel poetic de a spune că "oricum m-aș gândi oamenii au dreptate" ca "O singură dorință de Crăciun". Și da, finalul este unul excepțional.

Gabriela Vicroria Toma,

4. În primul rând, remarc o schimbare de atitudine a autorului, stilistic vorbind, spre natural și simplu. E ca și cum Teodor Dume a dat la o parte perdele grele și îmbâcsite a le metaforei excesive la o parte și a lăsat să intre soarele și aerul curat în casa poezie. În al doilea rând, remarc excelentul pasaj, pe care și eu îl văd ca fiind un final de excepție -

"îmi doresc să redevin copil/ doar atât cât/ să mă pot ridica în picioare/ și să o strig pe mama"

Adrian Dragomir,

MOTOTOLEȘTE-ȚI GÂNDUL ȘI LASĂ_L SĂ SE ROSTOGOLEASCĂ PÂNĂ LA MINE, de Teodor Dume,

spune-mi că nu ți-e frică//

păianjenii nu ucid/ ei strâng între colțuri timpul/ și-l anesteziază până când/ mă întorc acasă//

capătul drumului/ e puțin mai încolo/ nu-l pot vedea/ și mi-e teamă că o să cad/ într-un ochi de lumină/

înăuntru voi fi doar eu

***comentarii la textul :rostogolește-ți gândul și lasă-l.... 1.

simplu dar nu simplist

Felicitări, Teodor Dume!

Recheșan Gheorghe, scriitor

2. să las o stea acestei poezii, pentru că: 1) O simt așa de aproape de sufletul meu de parcă aș fi scris-o însumi. Și deci m-aș fi bănuit de subiectivism. Da, așa cred eu că se poate scrie poezie - un limbaj simplu, frizând banalitatea și totuși "strângând" în spațiul dintre cuvinte sensuri grave, sentimente gemând înfundat sub apăsarea discreției. Versurile de mai sus reprezintă o caligrafie a stării de singurătate pe care o cărăm veșnic cu noi. Cu o tăietură sobră, reușesc să deschidă în noi spații adânci de reflecție... 2) Ați fost mai harnic decât mine cu lectura și ați apucat să înstelați un text de-al meu; astfel că aș fost bănuit de o oarecare servitudine... Dar, la urma urmei, mi-am zis că, de vreme ce a fi poet presupune și o doză de curaj în veacul acesta, pot să-mi asum riscul. Felicitări așadar pentru aceste versuri inspirate despre : despre teamă, așteptare, moarte.

Jan Timus, poet

3. una dintre cele mai reușite poezii. Prinderea și uciderea timpului în pînza păianjenului mi se pare o ingeniozitate.

liviu ioan mureșan, scriitor

GESTURI.DOAR ATÂT CÂT DUREAZĂ UN VIS, de teodor Dume,

aș vrea să schimb ceva în mine/ pentru o vreme/ să redevin copil/ ar putea să doară/ nu știu/ nu prea am rude sau/ pe cineva aproape de suflet/ am avut-o pe Ana/ nu tare de mult/ a plecat//

unii spun că sufletul nu pleacă/ de aici până când lucrurile/ nu sunt rânduite și că/ se reîntoarce dacă/ nu duce cu el/ bănuțul de argint/ busuiocul și/ câteva lacrimi//

Ana s-a reîntors/ am văzut-o în vis avea/ părul despletit ochii adânciți/ mâinile slabe și degetele lungi/ purta cămașa albă cu dantela cusută/ în ajunul paștelui în care a plecat...//

și-a rotit ochii prin casă/ apoi s-a oprit la mine nu clipea/ inima îmi zvâcnea ca o rană/ m-am trezit/ cu ochii umezi/ am privit dincolo fereastra/ ea dispăruse în întunericul rece și greu//

îmi amintesc cum plângeam/ în mine pe furiș ca și atunci când/ eram mic și nu voiam să-mi dau jos cămașa/ îmi era teamă că mă vede Dumnezeu/ așa îmi spunea Ana//

mai cred și acum că ea/ locuiește aproape de Dumnezeu/ și uneori se uită la mine/ ca atunci când mă duceam/ la biserica albă din spatele prunilor//

de fiecare dată când bat clopotele/ la noi plouă/ de dincolo dealul/ se prelinge ca o rază/ pe acoperiș/ liniștea ronțăie din margini/ străzile devin înguste/ sub cerul înfundat/ se bălăcesc grijile/ doar Ana uneori/ mă privește și tace//

degeaba//

am vrut să spun/ cât durează un vis și să/ mă identific cu această așteptare//

nu cunosc semnificația gestului//

se pleacă pur și simplu...

PRINTRE LUMÂNĂRI STINSE, de Teodor Dume,

tot ce ține de moarte există/ în mine și în lucruri/ doar numele/ poate face diferența/ întâmplările sunt aproape aceleași/ și nimic nu mă leagă de ziua/ care sfârșește în mine//

e o zi ca oricare alta în care/ nu se mai întâmplă nimic...//

stau în mijlocul camerei/ și sufăr/ mă gândesc la toți oamenii care mor//

am prea multe morți în mine//

azi a murit mătușa din partea lui tata/ de la o vreme vorbea în somn/ ultima dată am văzut-o în curtea/ spitalului municipal/ nu m-a recunoscut/ era atentă la fluturii albi care/ zburau înspre cer.../ din când în când râdea ironic/ și îmi spunea să plec//

așa s-a întâmplat și cu bunicul/ l-am visat într-o noapte/ era îmbrăcat în halatul alb de casă/ și vorbea stâlcit//

nu îmi fac griji/ îmi înmoi obrajii între palme și aștept

EU VOI PLECA LA TATA, de Teodor DUME,

astăzi am mers mai mult/ ca în toate zilele/ venele sufocate de umbre/ și de multe alte lucruri/ s-au încins/ între timp mă gândesc/ să scriu o scrisoare dar/ nu știu cum să încep/ ideile se detașează/ și nu pot să inventez/ nicio scuză/ buzele îmi vibrează ca/ aripa unui fluture prins în lumină//

sunt multe lucruri pe care/ vreau să le scriu/ între două gânduri/ cuvintele se transformă în toamnă/ și se rânduiesc adânc în mine//

închid ochii și respir/ din plămâni ies aripi/ nimic din ce-am văzut/ nu există/ nici tata și totuși/ vreau să-i scriu/ cerul și-a rupt din margini/ poteca e tot mai strâmtă/ în orașul din mine/ nu mai suflă nici vântul/ aerul trece dintr-o tăcere în alta/ dar aștept până se termină toamna//

e destul de lungă//

tac și mă uit/ timpul mușcă din marginile trupului/ ca dintr-o halcă sfâșiată/ oricum nu mai contează/ e târziu/ sfârtec un gând și/ despic senzații/ neputința de a scrie/ mă face să las un mesaj/ pentru singura parte care/ lipsește//

nimic mai trist decât timpul oprit/ între mâinile mele de copil//

cuprind cerul/ și supus/ pentru o clipă/ tac/ ca într-un joc/ să nu-l trezesc pe tata/ știu că mă simte//

în urmă vin liniștile șoptind umbrei/ doar în pieptul toamnei/ respiră un greier//

se aude//

nu-mi pot opri teama/ e prea mult pentru o zi în care/ am uitat suferința/ în mine/ mă opresc pentru o clipă/ și privesc o icoană//

emoția intră adânc/ mă chircesc și țip/ până se sparge umbra//

eu voi pleca la tata

Salvati Delta " Vacaresti "

Am vazut de curand la TV o emisiune despre frumoasa Delta ce a aparut ca un semn "divin " , un loc ce trebuie sa ramana al NATURII si al animalelor ce traiesc aici.Acest frumos loc se intinde din calea Vacaresti,Sos Oltenitei si Splaiul Dambovitei,este si trebuie sa ramana un teritoriu " verde " , fara constructii imobiliare si interese materiale.

and mery

mihai eminescu a publicat poiezia ,,apocalipsa,,

Nicolas Maduro a câștigat alegerile prezidențiale din Venezuela

Socialistul Nicolas Maduro, fostul vice-președinte al Venezuelei și președinte interimar după moartea lui Hugo Chavez a câștigat alegerile prezidențiale din Venezuela. Cu 50,7% împotriva la 49,1% l-a depășit pe candidatul opoziției, Henrique Capriles.

Declarațiile de avere ale deputaților din R. Moldova

Vladimir Plahotniuc, Valeriu Streleț și Vladimir Voronin sunt deputații cu cele mai mari venituri obținute anul trecut. Totodată, potrivit declarațiilor de avere,cele mai mici venituri le-a avut vicepreședintele PL, Ion Hadârcă, și liderul socialiștilor, Igor Dodon. Potrivit sursei, în declarația de avere pentru anul 2012, Vladimir Plahotniuc adeclarat că a câștigat venituri din salariu în sumă de peste 160 de mii de lei. Deputatul deține un aparatament în valoare de peste un milion de lei și o casă în sumă de 6 milioane de lei. El mai are în proprietate trei garaje și trei automobile de lux marca Mercedes. Deputatul a mai câștigat anul trecut peste 15 milioane de lei din hârtii de valoare.

Președintele fracțiunii PLDM, Valeriu Streleț, a obținut în 148 de mii de lei din salariu. Streleț are două apartamente, o casă de locuit și două mașini. De asemenea, el deține și cota parte în două societăți comerciale.

Liderul PCRM, Vladimir Voronin, a câștigat din salariu 104 mii de lei.Alți 95 de mii de lei i-au revenit din pensie. Voronin mai deține în proprietate patru terenuri, un apartament, două case de locuit și un garaj. El are o cotă parte în două societăți comerciale.

Democratul Dumitru Diacov a obținut venituri din salariu în sumă de peste 142 de mii de lei. El a mai declarat că deține două case de locuit, un apartament și o mașină de marca BMW. Oficialul are cota parte în două societăți comerciale. Președintele Parlamentului, Marian Lupu, a obținut, anul trecut, 171 de mii de lei din salariu. Totodată, Lupu deține în proprietate un apartament în Capitală, valoarea căruia se ridică la peste un milion de lei, dar și un garaj în sumă de 70 de mii de lei.

Liderul fracțiunii PL, Ion Hadârcă, a câștigat din salariu 141 de mii de lei și alți 42 de mii de lei i-a obținut din activitatea științifică. El a mai primit aproape 52 de mii de lei din pensie.

Liderul socialiștilor, Igor Dodon pare să fie cel mai sărac deputat. Potrivit declarației de avere, oficialul a obținut de la locul de muncă peste129 de mii de lei. De asemenea, el deține un apartament în valoare de 278 de mii de lei. Anunță Politik.md