Românii nu pot înghiți taxa pe fast-food
- 19 decembrie 2024: Investigație jurnalistică dezvăluie influența Rusiei asupra influencerilor pentru promovarea lui Călin Georgescu în alegerile prezidențiale
- 13 mai 2021: Marian Vanghelie a fost condamnat la 11 ani şi 8 luni de închisoare
- 4 martie 2018: The Weinstein Company solicită falimentul
- 16 noiembrie 2017: POZITIE MARTURISITOARE a PS Vincentiu, Episcopul Sloboziei si Calarasilor
- 22 octombrie 2017: Comuna Ciocănești din Bucovina, în top 10 al celor mai colorate destinații turistice din Europa
27 februarie 2010 România —
Bloggerii consideră că ultima propunere a guvernului este un șiretlic pentru a îngrășa bugetul.
De Paul Ciocoiu, din București pentru Southeast European Times – 26/02/10
Ultima propunere a guvernului român de a spori veniturile de stat este o taxă asupra fast-food-ului, în contextul creșterii consumului acestuia.
Dr. Streinu-Cercel, secretar de stat pentru sănătate, a inițiat ideea la sfârșitul anului trecut, ca modalitate de a-i îndepărta pe români de mâncarea nesănătosă și de a îmbunătăți nutriția. Aproximativ 25% din cei 22 de milioane de români sunt supraponderali, o tendință care reflectă amploarea luată de alimentația de tip fast-food în țară.
Proiectul de lege ulterior supus dezbaterii publice stipula intenția „de a descuraja consumul de alimente bogate în sare, zahăr, grăsimi și aditivi”.
Asociațiile producătorilor de alimente au avertizat că implementarea legii -- programată pentru această primăvară -- va mări prețurile la alimentele fast-food cu cel puțin 20% și ar putea duce la disponibilizarea a aproape 36 000 de angajați, aproximativ o cincime din angajații din sectorul alimentar.
Ministerul sănătății a respins însă cifrele lobby-ului alimentar ca fiind nefondate și a declarat că taxa – care se va aplica și băuturilor nealcoolice -- va aduce 1 miliard de euro la bugetul de stat, iar o parte din această sumă va fi alocată programelor de sănătate publică.
Discutând despre taxa respectivă, bloggerii au declarat că guvernul se ascunde în spatele preocupării pentru sănătate, mascând o decizie nerușinată de a lua banii populației.
Acsel a declarat că aceasta era previzibilă. „Din păcate sau din fericire, românilor le place să mănânce fast-food. Când au auzit de taxa pe fast-food, toți au făcut gât”, spune el. Dar guvernul a realizat că „mulți români bagă fast-food, au căutat un motiv bun ca să pună taxa (obezitatea) și acum totul vine de la sine”.
Octavian Ungureanu a reacționat cu sarcasm. „Urmează taxa pe scărpinat sau strănut... dar câtă vreme nu aplică taxa pe prostie, suntem în siguranță”, a afirmat el.
Cristian Margarit a declarat: „În loc să se meargă pe creșterea colectării taxelor (de la evazioniștii, de exemplu, din domeniul alimentar), se jupoaie și mai rău sarmanul. Pentru că un consumator de fast food sau de junk food este, în general, un om cu venituri reduse și nivel de educație scăzut. Deci mâncarea săracilor este asemuită cu un viciu”.
Clau P vorbește pentru cei care sunt îngrijorați de potențialele efecte economice negative ale legii. „Dacă acest proiect de lege stupid intră în vigoare, cu siguranță vor exista producători alimentari care vor da faliment”. Ea pune la îndoială intențiile guvernului, dar fiind că junk food-ul nu este singura cauză a problemei obezității în România. „Problema obezității nu este determinată în totalitate de gogoși, chipsuri și sucuri, ci și de lipsa de antrenament fizic”.
Jurnalistul Victor Ciutacu consideră că proiectul de lege are o semnificație politică și mai profundă. „Propunerea asta cu accizarea gazoaselor/hamburgerilor/dulciurilor... nu este nimic altceva decât o invitație delicată adresată marilor producători/importatori la negocieri private”, afirmă el.
Potrivit lui Ciutacu, există doar două rezultate: „Dacă discuțiile informale vor fi încununate de succes, populația va fi informată festiv că i-au fost ascultate păsurile și i-a fost înțeleasă revolta justificată. Dacă nu, copiii noștri vor mânca/bea mai scump, nu mai sănătos”.
Există însă și susținători. Andrei Babcinetchi explică faptul că impozitarea viciului este practică normală în multe țări. „Noua taxă reprezintă o somație de a alege între bine și rău (mâncarea sănătoasă și nesănătoasă). Consumând produse fast-food, îmi asum un risc și plătesc pentru riscul asumat”, explică el. „Problema în acest caz este unde ajung banii de pe urma taxei. Este foarte important ca ei să se constituie într-un fond la care să aiba acces doar Ministerul Sănătății”. Acest conținut a fost comandat pentru SETimes.com
Referințe
- Paul Ciocoiu, „Românii nu pot înghiți taxa pe fast-food” — setimes.com, 26 februarie 2010
Această pagină a fost arhivată și nu mai poate fi modificată. Dacă ați observat o greșeală, adăugați formatul {{știrearhivată}} în pagina de discuție împreună cu erorile și corecturile semnalate. În acest fel, un administrator va modifica și rectifica știrea. Vă informăm că nu vom accepta actualizarea sau alterarea unor știri, ci numai corectarea greșelilor de ortografie, gramaticale sau de așezare în pagină. Notă: unele surse sau legături externe menționate s-ar putea să nu mai fie disponibile din cauza vechimii lor. |