Atentatele din Istanbul ar putea deraia eforturile de pace

De la Wikiștiri
Jump to navigation Jump to search


18 noiembrie 2010 Ankara, Turcia — Nici o organizație nu a revendicat încă atacul sinucigaș cu bombă care a provocat haos în piața Taksim din centrul Istanbulului duminică (31 octombrie).

Analiștii sunt însă în consens în privința unui aspect: atacatorul -- și oricine l-a ajutat -- spera probabil să perturbe actualele tratative de pace dintre guvernul turc și rebelii kurzi.

Atacatorul a ales să dea lovitura la expirarea unui armistițiu. Acesta fusese declarat de Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), care conduce o insurgență de 26 de ani, cerând o mai mare autonomie pentru cei 15 milioane de kurzi ai țării.

Deși PKK a recurs rar la atacuri sinucigașe cu bombă în ultimii ani, țintele -- polițiștii staționați în piață -- au fost alese în conformitate cu politica acestuia, care vizează reprezentanții statului turc.

Cu toate acestea, purtătorul de cuvânt al organizației a repetat luni pentru SETimes declarațiile anterioare potrivit cărora PKK nu este responsabil pentru ultimul atac cu bombă.

"Nici managementul, nici organizația și nici vreo unitate din cadrul nostru nu au nimic de-a face cu această acțiune", a declarat Roj Welat, de la sediul PKK din munții Qandil, în nordul Irakului.

Atacatorul a rănit 32 de persoane, 15 polițiști și 17 civili. Cu doar câteva zile înainte, un important comandant al PKK, Murat Karayilan, a declarat ziarului Radikal că organizația nu va mai viza civili.

"În orice acțiune a PKK, chiar și în orașe, principiul nostru fundamental va fi să nu rănim civili", a declarat el.

În rândul analiștilor exista așteptarea generală ca PKK să anunțe o prelungire a armistițiului său la scurt timp după expirarea acestuia în 31 octombrie. Organizația l-a extins între timp până la alegerile generale din Turcia din iunie 2011.

Militanții kurzi nedisciplinați sau ultranaționaliștii turci care se opun unei soluții pașnice la conflict sunt acum principalii suspecți, potrivit lui Henri Barkey de la Fundația Carnegie pentru Pacea Internațională.

"Oricând avem o situație precum aceasta, când există posibilitatea unei mișcări pozitive, veți avea întotdeauna fie grupuri din interiorul organizației, fie agenți provocatori din afară care vor îngreuna procesul. Întrebarea este: poate guvernul să își păstreze calmul?"

Atacul s-ar putea dovedi într-adevăr un test al seriozității guvernului și rebelilor în căutarea unei soluții de pace reale.

În trecut, turcii s-au grăbit să acuze PKK pentru orice atentat, însă de data aceasta miniștrii au avut reacții moderate.

"Nu a existat nici o panică, nu au acuzat pe nimeni", a afirmat Barkey. "Aceștia au dat toate semnele că doresc acum cu adevărat să găsească o soluție".

Însă Emrullah Uslu, un expert în terorism de la Universitatea Yeditepe din Istanbul, a afirmat că dovezile strânse de investigatori converg către implicarea PKK, lucru care, dacă va fi confirmat, ar putea crea o situație ciudată pentru rebeli.

El a declarat de asemenea că serviciul secret al Turciei a avertizat forțele de securitate din țară cu trei luni înainte în legătură cu un posibil atac care ar urma să fie comis de doi atacatori sinucigași afiliați organizației PKK.

El crede că în spatele atacului se află probabil un grup dizident. "Dacă luați orice organizație, IRA sau ETA, atunci când oamenii vor pacea, există întotdeauna o facțiune care nu dorește pacea", a declarat el publicației SETimes.

"Aceasta este o organizație mare. Sunt 6 000 de [luptători de gherilă] în munți și sute de mii de susținători".

Chiar dacă ambele părți sunt decise să nu permită atacului cu bombă să deraieze cursul negocierilor, dovedirea implicării militanților PKK dizidenți ar putea fi dificilă pentru guvern.

"Dacă se dovedește că a fost mâna PKK, naționaliștii turci vor spune că aceștia negociază pe de o parte, iar pe de altă parte continuă crimele".

În afara atacatorului, nimeni nu a murit în explozia de duminică, și acest lucru a ajutat fără îndoială ambele părți să își mențină sângele rece și să se abțină de la atitudini naționaliste.

Însă pe măsură de negocierile progresează, angajamentul ambelor părți ar putea fi testat din nou.

"Absolut întotdeauna au existat evenimente precum acesta în orice situație similară, evenimente concepute pentru a submina procesul", a afirmat Barkey. "Câteodată acestea reușesc, câteodată nu".

Sursă